trebuie să umplu golul ăsta cu ceva
am adus păsări şi pisici cenuşii să îţi ţină locul
mă înnebuneşte singurătatea patului gol în care mă culc
pernele îmi plâng de milă
şi risc în fiecare seară să mă înnec în lacrimile lor
cearceaful, nici el nu mă mai iubeşte
se strânge , se trage în jos şi se ascunde sub pat
patul mă priveşte curios şi nu înţelege
toţi sunt martorii dramei mele.
nici măcar pisicile cenuşii nu ştiu ce să mai miorlăie
totul e gri , iar păsările şi-au luat demult zborul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu