zgomot surd

un zgomot surd mă mişcă din visare. mă ridic de pe scaunul pe care acum două zile te aşteptam la fel de tristă , făcându-mi planuri şi crezând în naivitatea mea că vor deveni realitate. tu deja ai intrat , pentru că uşa nu s-a mai închis de ultima oara când te-ai oprit pe aici. ai o mutră neobişnuită , dar nu încerc să aflu mai mult. nu schimbăm nici măcar o vorbă , nici măcar o banalitate sau un simplu salut. îţi aprinzi o ţigară şi te trânteşti nepăsător în pat. te distrezi scoţând cercuri de fum ce se pierd aiurea prin cameră , asemănător gândurilor noastre. nu îţi dau atenţie. îmbrac un pulover vechi şi mă opresc. mă întrebi lipsit de entuziasm dacă sunt gata şi îţi răspund cu un zâmbet simplu. te ridici brusc din pat şi mă îmbrăţisezi aşa cum n-ai mai făcut-o niciodată. îţi simt buzele dulci căutându-le pe ale mele şi mă las purtată de sentimentul ăsta pe care reuşim să-l păstram doar câteva clipe. de ce urăsc timpul atât de mult ? degetele mele le strâng febril pe ale tale şi pornim în căutarea vieţii.