sâmbătă, 8 ianuarie 2011

iubesc tăcerile. tăcerile comfortabile mai ales cele necomfortabile dintre noi care noi nu știu un fost noi probabil cândva o fi existat un noi și pentru mine dar oare există un mine și pentru tine care tine te întreb care mine mă întrebi care noi. tăcerile de la ore ciudate din oraș tăcerile dimineții devreme rarei dimineți târzii tăcerile inexistente ale prânzului câteodată ale prânzului în doi tăcerile după-amiezii când rareori reușim să le simțim tăcerile serilor târzii agasate de câte un claxon insistent dar scapi rapid de el dacă îl ai pe al tău cu tine tăcerile nopții pe care le împărtășești cu un prieten doi și o sticlă de ceva cu un simplu necunoscut un străin tăcerile dintre momentele cele mai neașteptat de așteptate tăcerile pe care le creezi chiar tu și te consideri în tăcere un artist al nopții tăcerile pe care ți le dorești tăcerile pentru care cineva s-a prostituat cândva tăcerile pentru care ai omorî toate zgomotele din lumea ta și puțin din a lor încă un mister pe lista vieții tăcerile de după tăcerile din timpul tăcerilor din timpul tău tăcerile supărătoare auzului tăcerile
subtile și pline de subînțeles cred că tăcerilor le plac tăcerile altora mai mult tăcerile or fi de fapt niște curve tăcute visezi la tăceri pure tăcerile nu visează la tine te resemnezi și îți dorești încă o clipă de tăcere orice fel de tăcere că până la urmă nu contează nu faci tu nazuri de astea cel puțin pentru o perioadă tăcerile nu sunt pentru oricine sau pentru oricând tăcerile sunt rămășițe dintre alt noi un noi mai tăcut și mai nevinovat. iubesc până și pseudo-tăcerile orice tăcere prind o iubesc și o țin prin mine uneori le mai pierd dar le regăsesc mă strigă pe nume în felul lor iar eu continui să le iubesc în felul meu până nu mai am ce să iubesc din ele. îmi doresc uneori să fi o simplă tăcere. tăcerile dinaintea unei cerți stupide tăcerile vinovate sau nevinovate de după tăcerile pierdute din ochii tăi din lucrurile nedefinite ale eul-ui tăcerile din orice moment mereu prezente într-o oarecare măsură tăcerile unui necunoscut tăcerile atât de cunoscute. acum tac e liniște și încă tac. taci şi tu hai să împărtăşim măcar tăcerea asta.

2 comentarii:

  1. mi-a plăcut. mult.
    și..te urmăresc de ceva clipe,iar făcând cumulul cuvintelor pe care le-am înghițit,te încurajez să te lași pe seama lor cât mai des și cu mult curaj.

    RăspundețiȘtergere
  2. mulţumesc frumos. aşa voi face , încep să mă înţeleg mai bine cu ele, cuvintele, în ultima perioadă şi prevăd o prietenie strânsă.

    RăspundețiȘtergere