meditaţie

ești undeva cu capul în al nouălea nicăieri. gândindu-te la toți arborii de cafea din lume, realizezi resemnat că tânjești după afecțiune. tânjești după îmbrățișările exagerat de strânse care te enervau mereu. tânjești după intersectările aparent stupide ale privirilor scurte pe care însă le considerai atât de importante. tânjești după încă un sărut. tânjești după o gură de cafea și mai ales după pretextul idiot de a ieși la o cafea. tânjești după dansul tête-à-tête al degetelor voastre pe care îți dorești să nu-l mai uiți nicicând. tânjești după ideea de "noi doi". după alte două cuvinte la fel de puțin cunoscute ție. tânjești după sample-ul lui de fericire. după vise și povești , cafele și gesturi , priviri și zâmbete străine. tânjești după dimineți. tânjești după dimineți de luni prost regizate. tânjești după discuțiile de luni dimineață. tânjești după orice discuție. după cele mai banale sau lipsite de sens.
tânjești după schimbare.

cafea ți s-a răcit , iar tu încă tânjești după el.