vineri, 31 decembrie 2010

1.1.11.

omul iubit
este
exact
omul
care încă aşteaptă
duminica sau lunea

neaşteptarea zilei de marţi

apariţia
omului iubit
întârzie frustrant.

speranţa nu moare

omul iubit
urmareşte un film
între timp
ceva cu liza minnelli

asta da

euforie.

vreau anii ăia
să-i gust , să-i miros

să-i dansez
într-o
beţie de mişcări



îmi
cobor
privirea
până
cade
sublim.


o singură ţigară
şi
cred

rămân
peste noapte
merg
din cameră în cameră
uneori
vorbesc
strâmb gesturile
omului

categoric.

asta înseamnă


v e ş n i c i e


etern cuvânt


liza
a
rămas
în
plan
secund
sau
fecund

concentrez

atenţii fugitive.


“jimmy , hai
cu saxofonul ăla!”


strigă
un pian , cred.

parcă
ai vrea
dar
ţi-e nu-ştii-cum

la a doua sticlă
deja
e
mai
bine , zicem

acceptabilă situaţie
totuna.
mă întreb
dacă
mai vrei


mersi jimmy
eşti o bomboană
zise liza


beată
aparent conştientă de
lipsa
tocului drept.


rezonabil


madame , te rog
mai e un loc în
pat

îmi place

trag
cu ochiul

minţii.

sutiene , bikini
pe jos
pe sus
ce zici
jimmy
cineva s-a plictisit
sau invers?


un
mesaj nou
două mai vechi
şi o jumătate nici nu ştii


17.53
degete şi coate
amorţite


liza
mă caută

cu lumânarea


scuză-mă
am suflat
trebuie

refacem


lasă asta

jimmy , încă una!

Un comentariu: