vorbă goală.

şi toată muzica asta e doar un zgomot exagerat
exagerând ca de fiecare dată în toate obsesiile mele
ce le caută cu disperare pe ale tale
ale tale toate.
totul sufletului tău îmi merge pe urme
mă hărţuieşte până la disperare
undeva pe străduţele inimilor noastre..
uneori îşi mai ia notiţe despre mine
despre degetele mele şi mai ales despre ochii
în care ziceai că te pierzi aşa uneori..
trăgeai de timp şi timpul de tine
timpul vulnerabil dintre noi
un timp tras de aţe vechi
cu o singură mână, cu un singur deget
şi un singur ochi
care clipeşte monoton
pe acorduri demente de jazz..
un jazz creat special pentru timpul ăsta
eternul timp dintre noi
rebel , absent şi deseori boem
ameţit de două, trei pahare de vorbă goală.