transpui imagini
într-un bucurești
pierdut
prin stații gri, etern bolnave
pline de omuleți
neașteptat
înzăpeziți în probleme
de care reușești să te detașezi
stângaci.
aprind o țigară
suflu în mulțime , nu primesc
decât
un surâs cred
stăm pe o bancă
undeva
departe de tot
totul nedefinit al stărilor
ce uneori îmi
animează
așa zisa existență
lăsată într-o stație
etern uitată.
suntem pierduti in noi insine.in imaginile din interiorul nostru...sau cel putin asta e senzatia mea din ultima vreme.
RăspundețiȘtergereVery nice:p
RăspundețiȘtergere